multă vreme nu am știut ce este
acea fărâmă roșie din odgoane
regina însăși dăduse poruncă
să se împletească în ele un fir aprins de mătase
îi era teamă că vor fi furate
și a picurat în ele o mușcată din fereastră

îl purta cu ea să recunoască drumul la ieșirea din turn
umbra annei bolegn o urmărea pretutindeni
ca și cum o șuviță de sânge din urechea-i dreaptă
ar fi intrat în pământ prin tunelul liliputan al unul greiere
și ar fi ieșit strângând de gât un clopot

mănușile ei negre aruncau limba clopotului la câini
în timp ce străjerii își jucau zalelele de bronz la zaruri

ardeau mocnit porțile în spatele cărora
gândul ei se despletea încet de dorință
își cufunda sânii în flori așteptându-l pe acel cavaler renegat
ar fi dat toate frânghiile și navele
umplute cu aur sau mirodenii din îndepărtatele indii
ar fi mers cu el de mâna ca o victorie îmbrățișând-o pe ioana d'arc

treptele se înecau în mare pe țărm
arlequinii își desfăceau aripile de albatros
aveau două inimi în loc de ochi dar una le era bandajată
parcă erau pirații din preajma unui arhipeleag
pârjolit de înserarea nespus de albastră
și dedesubt era o boltă sub care se simțeau liberi

din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări
ca niște zulufi de copil
el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie
ea-i umplea palmele cu pâine și vin
apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat
noaptea părea o păpușă îmbrăcată
cu ața roșie a tuturor corăbiilor
iar respirația lui cobora încet ca un menuet
vrei păpușa asta? a intrebat-o

și alcovul a pocnit din încheieturi zămislind o poiană cu iarba crudă
flauți și harpe curgeau din cartea de istorie
stelele moșeau luna ajutând-o să nască
și sub unul din hogeagurile pâlpâinde din sat
pe o laviță stăteau doua umbre

o mână violet răstigni marioneta cu capul în jos ca o prepeliță ucisă
dându-si masca la o parte actorii nu mai ieșiră la aplauze
lăsară mașiniștii pompierii și smurdul la rampă
teatrul a murit cortina să trăiască!
coborați luminile în bernă!
funiile palierului sunt doar un bumerang
sau un pendul al lui foucault în care se bălăngăne capul regizorului
apoi actorii își scoaseră parâmele și prinseră publicul în cârlige ca pe vite
cei ce fugeau erau străpunși de un cuțit
măcel în teatru în culise în viață!
fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri

de aceea roșul începe să se împuțineze în sângele nostru
pentru ca odată regina l-a împrăștiat
a vândut firul de mătase mesinelor
l-a tocmit argat în budoarul celor fără de suflet
si filamentul arzând s-a târât ca șarpele
îmbrățișându-și toiagul ce părea o spadă albă
înfiptă prea tare în rana primului cuvânt