
despre dragoste numai de bine
locuieşte tot acolo
casa aceea mare
pe apusului
făcută prin anii cinzeci
se construia bine pe vremea aceea
arhitectul om bătrîn
ceva stagiu parcă la paris sau aiurea
comuniştii încă nu se pricepeau la construit
în orice caz stă tot acolo
ceva mai plinuţă mai tandră
un fir argintiu o sciatică
dar şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor arogant
seara o aud cotrobăind prin pod
sau prin magazie
îşi caută amintirile un cadou mai vechi
o iluzie
dar abandonează mai uşor acum
mai uşor ca atunci cînd eraţi împreună
trînteşte sparge ceva
furia însă e mai scurtă
mai aproape de abandon sau poate
mai metafizică
dacă o fi existînd aşa ceva
nu ştiu dacă ţi-am spus dar după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
la parter
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
sau poate un pretext pentru a nu muri
încă
ne mai întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş
ne salutăm zîmbeşte
la fel de indescifrabil ca întotdeauna
dar nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Comentarii
si totusi...
Sancho Panza -
ci adu-ne inapoi cutia cu penite, rogu-te!
uite, asta e o poezia care ar merita incondeiata. macar de dragul acelui fir de tandrete care o leaga. si a finalului spre care mergi asa, ca-ntr-o plimbare fara tinta.
neesential
nicodem -
..."ne întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş"
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
la fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Adriana
Virgil -
mulțumesc, Adriana. încerc să le aduc înapoi cît de repede posibil. am acum un interes personal, nu? :)
Mi-e prieten Platon, dar……
zapata -
Apreciez faptul că se doreşte întreţinerea unui climat de armonie pe Hermeneia, e plăcut şi relaxant. În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă.
Deci, iată cum văd eu acest poem:
"despre dragoste numai de bine
şi-a păstrat ochii vii şi mersul uşor (arogant)
seara o aud cotrobăind prin pod
îşi caută amintirile
nu ştiu dacă ţi-am spus după revoluţie
şi-a deschis magazin de antichităţi
ceva subtil mai mult pentru cunoscători
un pretext pentru a nu muri
ne mai întîlnim
ne salutăm zîmbeşte
indescifrabil ca întotdeauna
nu vorbim
aşa că nu pot să îţi spun nimic
despre ce gîndeşte
ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte"
asta dacă nu cumva e vorba de dragostea pentru casa aceea mare, proiectată de arhitectul acela bătrân (poate fi o metaforă, nimic de zis)
Este doar o părere, nici măcar o sugestie.
Mă gândesc că pentru atâta lucru n-o să fiu “concediat”!!
Cu sinceră stimă pentru tot ceea ce faceţi cu acest site. Zapata
domnule I.V.Pascal, despre acuzatii gratuite, numai de bine...
Sancho Panza -
"În schimb, urăsc ipocrizia, tendinţa de a intra pe sub pielea “şefului”. Asta mi-a adus numai necazuri în viaţă."
sa ma iertati, dar pasajul asta este ilar.
aveti insa o scuza: sunteti venit de curand si nu stiti (poate) cum functioneaza site-ul acesta.
in niciun caz, pe baza de lingusiri.
se poate intampla sa avem opinii diferite. nu e nicio tragedie. pentru a dumneavoastra, cu siguranta nu veti fi "concediat".
cu amaraciune,
un om care aloca, benevol, o parte din timpul sau acestui site
platon
Virgil -
zapata,
nu am inteles prima parte a comentariului tau. iar daca te referi cumva la ce a comentat adriana te asigur ca o cunosc foarte bine si nu are nici cea mai mica problema sa se exprime si in cazurile cind nu ii place un text pe care il scriu eu.
evident te-as putea avertiza asupra faptului ca a comenta asa „oblic”, adica la adresa unui alt comentator sau comentariu, nu prea este permis pe hermeneia mai ales cind se transforma in atac. motivul este ca noi aici incercam sa vorbim despre texte si nu despre oameni. dar nu am sa o fac, adica nu am sa te avertizez tocmai pentru a nu incuraja la tine argumentul ca de fapt ceea ce ai afirmat ar fi adevarat. in general nu imi plac, si nu mi se par cinstite, gesturile oamenilor care manipuleaza in felul acesta lucrurile incit culpabilizeaza pe cineva care nu are cum sa se apere. daca ai o dovada certa a afirmatiei tale te invit sa o aduci. daca nu atunci nu cred ca e neaparat un gest onorabil sa arunci cu petarde fumigene. parerea mea.
dovada o face si faptul ca in partea a doua a comentariului tau nu cred ca ai spus nimic care sa o contrazica pe adriana. cred ca daca aveai argumente o puteai face acolo.
in final, nu stiu de unde si pina unde ai tu groaza asta ca ai sa fii „concediat”. daca prin „concediere” te referi la a fi exclus de pe Hermeneia, te asigur ca in Hermeneia exista un consiliu de conducere unde desi eu am drept de veto, majoritatea hotaririlor legate de membri se iau de catre consiliu. au fost astfel multe ocazii cind consiliul a votat altfel decit mine. au fost destule ocazii cind au suspendat conturi chiar daca eu am incercat sa amin aceasta. in orice caz, ca sa nu mai lungesc vorba, mi se pare si nedreapta si de prost gust afirmatia ta. recunosc exista unii care vintura aceasta fantosa a „tiraniei” mele dar ma tem ca o fac doar pentru ca nu isi pot manifesta de fapt tirania lor. atita timp cit hermeneia imi apartine si sint directorul ei te asigur ca textele pe care le scriu vor putea fi atit apreciate cit si blamate fara nici un fel de teama pentru repercursiuni sau sperante pentru beneficii. si majoritatea oamenilor maturi de aici stiu aceasta.
frica este sentimentul oamenilor mici.
Of, Doamne…
zapata -
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Virgil,
marinela_p -
Îmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
Poemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
considerente
a.a.a. -
Aş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
nu pretind
Virgil -
nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
vezi că ai citat puțin greșit.
corectat
a.a.a. -
Am corectat citatul.
Virgil
zapata -
Să înţeleg că explicaţiile şi scuzele au fost acceptate?
sau nu are importanţă?
zapata
Virgil -
eu nu port ranchiuna. au fost acceptate
domnule I.V.Pascal
Sancho Panza -
se pare ca a fost o neintelegere, asadar sa trecem peste ea. :)
ziceam eu.
Sancho Panza -
ziceam eu...demult...ca as fi vrut penitele inapoi. :)
iata.
mulţumesc,
Virgil -
mulţumesc, Adriana. mulţumesc că mi-ai amintit de acest text.