într-un oranj bolnav
picături de apă neagră
pe degete acoperite
cu vaselină
dragoste minerală
omul își coboară căruciorul
din suflet nesigur
privește firul de sînge uscat
pe buzele statuii
din curtea muzeului de istorie
o artă pierdută
războiul cu strămoșii
un cîine rîde la mine luminos
sau poate cască
nu mai vine nimeni în cupola imnurilor
doar liniște și greață
într-o dimineață de luni