Virgil -
murmurous interruptus
în magazinul parfumierului
sufletul șoferului de taxi
mă privea din tablou
făcîndu-mi un semn ciudat
cu o secundă înainte de cutremur
în gustul sărutului tău era seară
atît de seară încît am înțeles atunci
că eram cel mai bun pretext
pentru această irosire neverosimilă
a respirației tale întretăiate
cînd pulberea fină a prafului de prăvălie
se așternea încet pe trupurile noastre răsturnate
printre flacoanele
de murmurous interruptus
Poezie:
Comentarii
nicodem -
aici, în poemul tău, sunt două imagini care nu prea își dau mâna. cel cu sufletul șoferului de taxi și cel cu sărutul, (probabil pasional), dar plasat într-un cadru - ca sa folosesc expresia ta - neverosimil. in magazinul parfumierului se pot face atâtea lucruri, nu însă răsturnare de trupuri. si pentru că soția mea lucrează în parfumuri, eu nu stiu sa existe flacoane de murmurous interruptus. puteai zice si tu "j'adore" sau "diesel for men"...
minicooper -
epic un text care mă surprinde plăcut, cred că este și o schimbare de optică poetică. fiecare poveste are farmecul ei.finalul e peste text in ansamblu. asa si trebuia.
Virgil -
nu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...
carmen -
mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
Virgil -
mulțumesc pentru atenționare și pentru citire, Carmen. ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta.
yester -
nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
nicodem -
"ceea ce ma amuză puțin este faptul că evident prea puțin din cititorii textelor mele trăiesc în California. probabil că uneori uit asta." ridici o spranceana de mirare si autoexaltare, ca vezi Doamne, noi nu stim ce e aia California. subsemnatul a locuit in California din 1980 pana in 1988, tot la malul oceanului si inconjurat de tot felul de parfumerii. textul tau n-are nimic unicitar, enigmatic si seductiv. si tot subsemnatul nu e impresionat de flacoanele alea de murmurous interruptus. un text, as zice, rasturnat de cutremur.
Virgil -
nu te mai cazni nicodem ca n-ai inteles si nu ai cum sa pricepi. imi pare rau sa fiu nevoit sa iti spun dar nu ai organul poeziei. cel puțin din punctul meu (umil) de vedere. faci valuri degeaba. si iar intri in zona ridicolului.
Virgil -
merci paul pentru citire si observații. ai un ochi bun. probabil ca, chestia cu seara din sărut e puțin spre clișeistic. ce sa-i faci, mai ratez și eu cte un sarut pe ici pe colo. la buna citire