urme de cerb

imaginea utilizatorului Ela

în duminica mea dorm cerbi. visează jumătate de nord
și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga.
cineva să tragă un ultim foc. eu nu mai pot plânge
lacrima cerbului alb.

ies din cercul duminicii vădană. ard rumegușul secundelor
în care se zbătea înroșit.
nu mai suport zgomotul morții în oase
cineva să îngroape și ultimul ochi

las duminicile domnului. nu pot fi doar o candelă
din piele de cerb. aș vrea să respir
într-o jumătate de răsărit.

Comentarii

acesta este un poem de duminică, când visăm "jumătate de nord", când "ard rumegușul secundelor", când "nu pot rămâne doar o candelă" și vrei să respiri... strofa a 2-a o găsesc cutremurătoare, "zgomotul morții în oase" mă lasă fără cuvinte. în strofa a 3-a v1, este liniște pentru că "las duminicle domnului ". p.s. - ai un typos în s2 v4.

Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.

Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).

Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.

Virigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.

Virgil, scuza-ma, comentariul anterior a fost scris de Vladimir. Vladimir, tie ti se adreseaza, desigur. :) Bun revenit. Mesajul este pentru tine.

Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)

Vladimir, eu nu am spus cu nuanțele exagerate peste limită de tine și cu sensuri atât de peiorative. M-am dat seama doar că uneori ar trebui să nu las publice anumite texte, adică să selectez mai bine ce poate fi publicat pe site și ce nu. Atât. Accept și am acceptat și până acum critici constructive și autentice, atunci când cineva avea dreptate. Cât despre "fals", citez din din comentariul tău: "dar si multe formulari care mie imi suna fals... " Reacția ta acum e chiar jignitoare. Eu una nu te-am jignit nici pe tine, nici pe alt membru al acetsui site sau al altor site-uri. te rog nu îmi atribui cuvinte sau sensuri care nu îmi aparțin. Nu da alte nuanțe cuvintelor, atunci când eu nici măcar nu le pot gândi, cu atât mai mult să le scriu aici. Te rog să îți ceri scuze. Fiindcă de astă dată ai depășit măsura. Îndeosebi fiindcă este un site literar cu o anumită prestanță.

Am recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.

Vladimir, eu am acceptat anumite părți din primul tău comentariu, acolo unde chiar ai fost just. Nu aveam cum să accept că ceva e fals în expresia "jumătate de nord" sau "jumătate de răsărit" câtă vreme sunt trăiri ale mele de demult, nu de acum apărute. În al doilea rând am spus limpede "acestor" poezii, deci la acest gen de poezie mă refeream că voi avea grijă să nu mai postez un timp, fiindcă se pare că nu reușesc să o fac receptată. Și am recunoscut că poate fi și incapacitatea mea, nu am acuzat receptorul. Ți-am dat dreptate și că repet "cerbul", eram prea în poezie ca să văd. Dar nu pot accepta să îmi spui că nu țin cont de critici constructive, atâta vreme cât de fiecare dată când mi s-au dat am modificat poemele, chiar și acestea de aici, nu doar din alte părți. Nu pot accepta să îmi pui în gânduri propriile tale formulări ca de ex. "suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect." "nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste." etc. Repet: nu am afirmat - recitește mai sus - că nu voi mai posta pe Hermeneia deloc, ci că nu mai postez astfel de poezii. Nici pe Hermeneia nici în altă parte, câtă vreme încă nu sunt în stare decât să pietrific receptorul, în loc să reușesc să îl fac deschis la mesaj. Dacă tu consideri că nu ai de ce să îmi ceri mie scuze, înțeleg. Tot ce te rog este să îți dai seama de felul în care ai răspuns și de diferența netă între cum am comentat eu și cum ai reacționat tu. Sunt deschisă la păreri, impresii, la celălalt, în măsura în care ceea ce transmite nu vine cu exagerări de interpretare și cu tonalități de genul "turmă de bivoli".