Virgil -
the game
eu nu mă întorc niciodată
în locurile bătătorite ale nopții
îmi întind doar corzile peste marginea treptelor
ca peste un gît sugrumat dincolo de tăcere
sărutului las vîntul să cînte
în așternuturile iubirii călătoresc
prin visurile copiilor de ipsos
ca și cum nu aș fi yudhishthira pentru o clipă
irosindu-te în jocul de zaruri
neiertătorului duryodhana
îmi îngrop ochii în luturile albastre ale zorilor
și mor odată cu soarele
înflorit în ape
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Virgil, eu comentez rar si cand o fac inseamna ca m-a impresionat pozitiv ceva. Este cazul acestui text pe care il gasesc fara cusur, se poate numi poezie.
Virgil -
multumesc Oriana, eu, personal, am o singura rezerva fata de "ca pe un gît", dar ma mai gindesc cum rezolv acolo
Aranca -
aceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?