Deşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
Cu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu