Ea
e femeia de miercuri
ce face, din ziua în care-şi scoate pantofii pe covorul din camera de gardă, Miercurea Mare.
Ea duce pe umeri pletele tristeţii celorlalte femei de miercuri,
Care îţi tac la apus neiubirea.
O singura şuvita e a ei –
neîmpletita, rebelă, păgână,
doar iasomie şi mosc,
şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;
Numai buze şi miere şi cer,
ciorapi coloraţi şi mirare,
Lolită -
pesemne desprinsă
din sonetele tale.
Poezie:
Comentarii
"Care îţi tac" sau "Care își
Virgil -
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Multumesc! Este ,
elena istrati -
Multumesc! Este ,,îţi''. În sensul că nu se plâng...că păstrează secretul dramei lor interioare.E o poezie care înseamnă mult pentru mine şi îţi mărturisesc că ieri am stat mult pe gânduri dacă s-o public sau nu, deşi am scris-o acum doi ani. Am lucrat câteva ore la variante alternative, care mi-au părut din ce în ce mai diluate ca intensitate a emoţiei. În cele din urmă, am intrat aici şi m-am înfăţişat aşa cum sunt :)
Mulţumesc pentru trecere şi semn! ( O să ascult şi eu acum ceea ce asculai tu când ai citit... Chitara clasică e o veche dar permanentă revelaţie pentru mine)
Iată-l aici interpretînd.
Virgil -
Iată-l aici interpretînd. "Mi Suspiro" (Granadinas). O întîmplare fericită a făcut ca seara aceasta să îl cunosc personal la expoziția de pictură a unei cunoștințe.
"Ea e femeia de miercuri ce
Dorel -
"Ea
e femeia de miercuri
ce face, din ziua în care-şi scoate pantofii pe covorul din camera de gardă, Miercurea Mare.
Ea duce pe umeri pletele tristeţii celorlalte femei de miercuri,
Care îţi tac la apus neiubirea."
Ceea ce îi atribui personajului tău liric aici nu prea ar fi în acord cu condiţia de Lolită pe care i-o alipeşti în finalul textului.
Chiar ştii ce e o Lolită?
Lolita a devenit un simbol,
elena istrati -
Lolita a devenit un simbol, banuiesc ca ai aflat asta.Dar daca din intreg universul acelui roman al lui V.Nabokov tu ai ramas cu ideea ca o Lolita are obligatoriu 13 ani si exact toate celelalte caracteristici ale acelui personaj, e clar ca vorbim de lucruri diferite...
Raspund tâziu la acest
elena istrati -
Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
Am aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!