rădăcinile cresc uneori în sus

imaginea utilizatorului Lentib

tăcerea a pocnit din degete
iepure alb ce sare din joben
îndată am simțit iarna cum aburește geamurile
cu suflarea ei de stafie din invincibila armada

aș vrea să-ți ridic o căsuță de mucava
cu flori la geam în siberia noastră
va fi de ajuns să dezlipești tapetul
și camera o să-și arate obrazul sfâșiat
care undeva pe retină va păstra un tablou
cu o fată în rochie albastră

o fărâmă din el plutește aidoma unei banchize
scaunului trist i-au plecat bătrânii
i-a rămas o masă și-o cană cu apă
în care picură din cer ochi de păun
ce se topesc precum o pastilă de memorie

spre noi vin încet două căldări
se leagănă pe drum ca într-un balansoar
lemnul lor putred e înfundat cu dopuri de iarbă
pe una o vom umple cu toate săruturile noastre
iar în cealaltă ne vom spăla de păcate cu vin

în donița cea nouă vom fi
ca într-un cuptor de pâine abia văruit
cei înveliți în scoarțele lor de pământ
nu ne vor vedea împletindu-ne într-un colac
din care niște copii vor mușca cu sete într-o zi

Comentarii

pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.

in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.

Lucian, ai făcut o analiză magistrală a poemului.Este un punct de vedere foarte interesant și sincer să fiu, aruncă noi umbre și lumini asupra lui. Căldările ar putea veni și prin aer totuși, cărate de o ființă nevăzută sau un înger... Onorat de aprecierile tale, cu stimă