nu ştiu cum s-a întâmplat
începuse teama de viaţa tumultoasă
concentrată în idei de căutare
a sensului
iar aripa rătăcirii îmi creştea pe sub alta
doar dintr-un umăr
degeaba îi tăiai penele ziua
noaptea creşteau la loc
simpla respiraţie a unuia ori altuia
precum un curent mă ridica
mă ducea haotic
un labirint prin cer
ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea
luna mereu pulsa calmă
nu ştiu cum de s-a întâmplat
simplificai zborul şi geografia
doar suferind
puneam steguleţe fosforescente
acolo unde fusesem
mă întorceam rănită
confuză
până când am acceptat puterea iubirii
Poezie:
Comentarii
un poem frumos, cu un final pe
Vio_B -
un poem frumos, cu un final pe masura:
"acolo unde fusesem
mă întorceam rănită
confuză
până când am acceptat puterea iubirii"
desi poate pentru unii ar parea putin banal. interesanta si aluzia usoara la legenda mesterului manole, desigur în alt registru:
"degeaba îi tăiai penele ziua
noaptea creşteau la loc".
o lectura frumoasa, voi îndrazni sa-ti dau penita mai ales pentru ultima strofa. cele bune.
„ferestrele şi lumina caldă din
kalipeto -
„ferestrele şi lumina caldă
din inima ta
făceau totuşi întoarcerea posibilă” - de parcă era obligatoriu „totuși”... Sau ăsta vrea să arate că vorbești așa frumos, totuși, despre oameni. Fain
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va
elia-clodia -
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
Stiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
elia-clodia, nu poti fi niciodata
Vio_B -
elia-clodia, nu poti fi niciodata suficient de prudent în relatia cu anumiti oameni.de retinut pt. viitor.
si înca ceva : masochismul, pe care multi îl iau drept o "fitza", este , totusi, o boala foarte periculoasa, ea n-ar trebui tratata cu indiferenta.