si eu te citesc cu respect, tm

alma, nu ma lua chiar in seama, sunt novice si nu pot sa comentez...am pus si eu un ecou la titlu, acolo... aveam dreptul doar la trei cuvinte, unul e in plus :)

Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Țene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieții literare de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați’că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înțelegerea și interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcție de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, și-a făcut simțită prezența un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat și de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospețime și o descătușare a ideilor, ștergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeciști, care au rămas niște citați și nu citiți. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social și politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viața de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează și prin păstrarea și promovarea specificului național, în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) și cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conștiința ia act de ea însăși prin elementele clasice/ moderne. Aș fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceaușism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Așa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicație de avangardă al proglobmodernului, prin însuși faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiționale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naștere”. (M. Foucaud).

Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.

Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.