mareea s-a făcut înaltă
sunt absolut sigură că pe țărmul acesta
este ultimul spectacol al lumii
nimeni nu plânge
fiecare își îngroapă pisica
muribundă
din bucătărie se aude un radio prost
un sunet metalic se propagă
întâi în aer apoi în vid
oamenii au trupurile ca niște țigări uriașe
la cel mai mic sunet căinii rup lanțurile
la cea mai mică atingere
irisul meu își pierde culoarea în beznă
mașini roșii continuă să pompeze sângele
Poezie:
Comentarii
am să acord o peniță pentru
Virgil -
am să acord o peniță pentru poezia din această poezie. singurul lucru care mi se pare cam ieftin este versul „întâi în aer apoi în vid”.
raluca.
aquamarine -
raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
Domnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.