Da, e un obicei străvechi, moștenit de la nepoți.
Eu, te spăl de toate relele, de toate păcatele.
Și-ți voi da ultima îmbrățișare.
Eu îți voi potopi
Veșnicia în neuitare.
Tu plângi? Ciudat.
Nimic nu seamănă și nu e ca-nainte.
Uitarea te-a scurtat
Cu două amintiri și-un plâns
Fierbinte.
Oamenii pleacă.
Întotdeauna. Întotdeauna.
Și-n urmă-și lasă umbra și țărâna.
Tu? vrei să pleci...
Acasă.
Doar cu mine,
Lacrima lor
În plasă te ține.
Trebuie să plecăm.
Aici sunt aproape fericit.
Și-apoi vreau să învăț
Că mai am de trăit.

Păcat,
Că uitarea patrunde
Oriunde.

(Undeva departe în viitor - Ender)