are și uitarea o limită. și odată cu asta toate
și tristețea, și melancolia, și desfătarea, și iubirea
și regretul
se opresc la un moment dat. atunci începe.

mă întreb dacă viața mea a fost frumoasă.
nu știu.
sunt atîția care au fugit din ea. însă și fugile astea
au o limită.

voi ajunge la morgă și voi cunoaște alții asemenea mie.
poate mă voi îndrăgosti din nou
sau poate o să rămîn
din nou singur.

oare ce voi visa atunci? voi visa viața pe care tocmai am trăit-o
și mă voi bucura nesfîrșit de ea
sau voi visa mai departe?
și dacă voi visa mai departe?