s-au înălţat de pe pământ
toate merele deschise fluturi
şi-am văzut cum oamenii s-au strâns în lămpi unul lângă altul
să le facă lumini albastre de veghe
"mămăiţă, ţi-am găsit ciorapi de bumbac"
mămăiţa are gumari transparenţi să nu lase urme în lucruri
am văzut doar canarul cel vechi de-o mie de ani
îndoind încă o dată grilajul mâinilor
ca pentru plâns

pianistul din mall atârnă jumate în partea lui oarbă
spărtura de şarpe cântă cu mult mai frumos
când îi ajunge la mână
pe-acolo înghite orice la fel de uşor
ne ducem unul câte unul pe-o mânecă suflecată

dimineaţa
oglinda abia mai fumegă
te trezeşti mereu în frig
cum ai desprinde o pasăre încleştată
de primul răsărit de soare