Nu-mi căutați prin albumul de familie
în zile de sărbătoare. Acolo am ascuns
într-o moară pe râu lumina-n care cred
și poate vântul va veni să o aducă.

Mă vor chema femeile plecate din gând
pe unde nuferii galbeni au înflorit,
un miros de putreziciune cade peste moarte
caii cerului eliberați din capestre
se vor adăpa în râurile de umbre.

Apoi prin cuvinte incendiind urmele
te voi invita pe corabia fugară
unde sunt exilate zilele viitoare
și mirarea mea e smulsă de teama
cu care am plecat demult pe țărm.
Voi rămâne cu lampa aprinsă
să nu-mi adoarmă ochii devreme
când la fereastră lovești cu o frunză
galben-roșcată clipele de nesomn
uitate pe tavanul gândurilor.