sincope calici construcţii germeni ruine cimitir
alături de el gardul se udă alături de el şanţul alături misterele romantice
dă-mi şi mie dă-mi şi mie cobor în metrou dă-mi pâinică şi bani
soră-mea mama mea e bolnăvioară
dă-mi
(Ioana Barac Grigore)

ce să îţi dau nu am decât nordul copt între palme
love floats elsewhere un caiet studenţesc de dictando
rup foile ce să faci cu ele avioane ştie puştiul acela
de la wesleyan university cum să faci un avion să zboare niciodată
mai departe de palatul de cleştar din povestea cu eu nu am
sincope calici construcţii nu
am ruine cimitir alături eternitatea
merg în fiecare lună pe marginea ei
nevăzută it's a mad world mad world
nimic în buzunare nici lista
cu de ce îţi e frică de întuneric mamă tată
ţie
(Alina Manole)

mă ţin de bara asta în mijlocul vostru
pe ea am coborât învârtit ca pe spirala
pompierului din canal
vă sunt dator un foc la fiecare a doua răceală cu care
îmi scormoniţi în palma întinsă
linia unor istorii incredibile a fiilor dezmoşteniţi
vă sunt dator un va urma pe note false
fie-ţi milă de mine
Doamne
domnule doamnă
ce poveste să vă mai spun ce să mai inventez să mă credeţi
câţi ochi să-mi mai scot şi cât să mă mai prefac
sunt eu ciungul
ologul
surdul
strâmbul
mutul
niciodată orbul
niciodată cu adevărat orb
(Ioana Barac Grigore)

e alegerea ta să vezi lumea prin ochi atârnaţi de valoarea cerului
aici ploaia scurge diferit orele violet cum se spune
la oamenii aceia care sting focul şi
ce îmi iei bun azi mă strâng cerul
se face a toamnă a iarnă isus
are aproape şapte sute de mega spune un prieten isus
îmi merge pe apa duminicilor în care tu eşti departe ei
sunt sinistraţi avem împreună
cer pereţi cimitir viaţă unde moartea încă mai taie
felii de pâine cu unt şi dulceaţă de cireşe amare
(Alina Manole)

eu sunt sinistrat
încă nu am învăţat dansul singurătăţii
să primesc stihia la masa mea
să o hrănesc din blidul meu
să o luminez cu felinarul meu din fereastră
sunt sinistrat
nu o las încă nu vreau să o las carnea să o sfâşie
de pe ciolanele mele
să spargă osul să-i mursece capetele
să-i sugă măduva
calamitatea singurătăţii?
cum să caut cuvintele cum să le formez întâmplător
nici un cutremur mai mare decât orbirea unui sinistrat
în sala oglinzilor
(Ioana Barac Grigore)

preluat de pe Liternet.ro 15.09.2006