plânsul salcâmilor

imaginea utilizatorului Sancho Panza
...

ieri am văzut
au înflorit salcâmii
iarba s-a ridicat în vârful picioarelor
încercând

încercând să-i atingă

acum
plouă în hohote. ferestrele camerei
par niște drumuri fără întoarcere.
dar tu n-ai cum să știi cât cuprins e-n tăcerile mele
ori câte fântâni în ascunsul cuvintelor.

mă deschid înaintea tresăririlor tale
ca un volum de versuri pe care gândul morții
l-a tradus într-o limbă străină.

Comentarii

...

Stiu ca altceva nu te intereseaza decat sa fii citita in tacere, aratand dincolo de cuvinte

- memorabil -

mă desfac [...]
ca un volum de versuri pe care gândul morții
l-a tradus într-o limbă străină - un final memorabil, care iartă tot ce a fost înainte.

așa e

când treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
E un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this

până la urmă,

trăirile poetice rezumă în cuvinte scrise. toată această natură - în toate sensurile ei - conduce la stări pe care numai un poet le poate desluşi/ descrie/ împărtăşi...

"ferestrele camerei
par niște drumuri fără întoarcere." - gândul zboară până departe...

acel "mă desfac"

mă tot irită, ori de câte ori mă întorc la text. parcă Adrian ar fi sugerat nepotrivirea lui acolo. trebuie, trebuie găsit alt verb, altă poziţionare "înaintea tresăririlor tale". hm, să mă gândesc, poate mă răsfir ar fi mai potrivit.

Andu, Ottilia, Nicolas,

cer iertare pentru întârzierea răspunsurilor
mulțumindu-vă pentru citire și sugestii.

am schimdat un cuvânt din ultima strofă.
deci, „mă deschid...”

e mai bine așa? :)