avea un mic tatuaj motiv suficient pentru mine
să-i văd opera de artă
pielea transpirată uşor ca pentru o sclipire
e albastru precum ochii tăi îi spuneam
şi mi-l arăta fericită

opera de artă e sculptată de mîna Domnului
eu văd lucrurile mari
cele mici nepotenţînd nici măcar parţial

dar cum timiditatea face parte din marea operă
mă învîrteam în jurul tatuajului

şi-a dat seama că relaţia mea cu pictura albastră
e începutul
dorea să-mi arate mai mult
pretindeam că ochii şi tatuajul acela sînt de ajuns

mi-a zis într-o zi
mi-am mai făcut unul vrei să îl vezi
şi am vrut
zilnic mergea să îşi tatueze ceva

a devenit o femeie albastră
şi ochii nu mai păreau la fel

la duş
mi-a cerut să o spăl
am frecat-o cu buretele pînă ce spatele i s-a înroşit
nu s-au speriat fluturii nici inimioarele nici numele meu scris în zeci de locuri

a zîmbit
nesătulule de mîine mă voi umple cu aur
în toate locurile în care
mă săruţi.