silvius -
Stele aprinse
clipele scrijelite scheletic pe trunchi
dor subţire ca o taietură de cuţit
cu zimţi
de oţel
prin sânge
din noaptea obosită de atâta drum
coboară pe umerii uzi
stele aprinse
cu scântei de
foc
iar eu alerg pe drumuri cu gropi
să aşez pietrele de la rinichi
eliminate
şi dinţii căzuţi
prea devreme
apoi primenesc dimineaţa
cu haine croite din flori
înmiresmat cu
sunet învăluit
de crin
alb
Poezie:
Comentarii
silvius
cezar -
Mi-a plăcut poemul tău. Are nerv şi a fost o plăcere să-l citesc. Cezar