Virgil -
va veni o vreme
va veni o vreme
cînd vom scrie cu măduva lăstarilor de alun
cu cicatricile parfumate ale molizilor
un timp în care vom cînta cu gemetele pămîntului reavăn şi aspru
cu fiecare umbră de cais înflorit
va veni ziua în care vom scrie cu sînge imperial de hermină
cu lacrima cîinilor hăitaşi
cu lapte de căprioară ucisă
va veni clipa în care vom scrie cu aurul mormintelor noastre
cu liniştea primei înfiorări
cu lumină
pînă atunci însă
vă spun
vom mai scrie multă vreme cu aceleaşi nefericite şi banale cuvinte
din volumul „Mirabile dictu” - 2007
Poezie:
Comentarii
***
Ioan Barb -
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
Pretenţioasă
Călin Sămărghiţan -
E o poezie pretenţioasă, poate un fel de crez al scriitorului, o rostire cu valenţe înalte care tocmai de aceea cred că necesită ca ultimul rând să îmbrace o altă haină.