Haiku

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu
5 haiku în formă liberă

mănuşă pierdută
pe scara metroului -
dezgheţ timpuriu

*

muzicieni stradali -
pe scara metroului
sar peste o treaptă

*

singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde

*

copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare

*

vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid

Comentarii

Spatii!

Cristina, e ca şi cum aş privi cinci mirese deodată :) ( ştii de ,,regula” că miresele nu trebuie să se întâlnească...) De asta sunt de părere că trebuie postat câte un haiku. Nu ştiu la care să mă opresc. Toate au ceva de continuat. Eu aşa cred despre haiku – este un poem neterminat pe care îl continuă cititorul. E o complicitate între cei doi.
Mi-au atras atenţia mai mult ultimele două:

copilul pe scări
în papuci de catifea -
prima ninsoare
*
vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid

Primul aduce în prim plan două tipuri de catifelări: una caldă, a catifelei, şi una rece, a fulgilor de nea. Se vede aici şi nerăbdarea copilului de a vedea zăpada, uitând să îşi ia ghetele de iarnă. Sau poate nu le avea. Explorarea poate continua.
Al doilea din cele două selectate are farmecul denumirii insectei ,,călugăriţa verde”. Verdele e în contrast cu moartea, cu putrezirea. Neclintirea din cimitir se resimte şi în insectă. Şi se mai pot spune multe...
Te felicit!

Aşa este Mariana, ai intuit

Aşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.

„formă liberă”

mie, prima și ultima mi-au plăcut în mod deosebit.
în acestea două, pot să văd cum timpul și spațiul devin un singur element...
ca-n două vase comunicante.

Mulţumesc Adriana. Şi mie îmi

Mulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :

spring thaw
my right glove lost
in the subway

dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou

În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
Tendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.

nu ma pricep

la forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"

- antagonic -

Nu mi-a plăcut nimic, cu excepţia:

"vară-n cimitir -
călugăriţa verde
neclintită pe zid" - care este foarte, foarte reuşită.

Adrian, mă bucură simţul tău

Adrian, mă bucură simţul tău critic. Şi mai mult mă bucură faptul că apreciezi drept foarte reuşit ultimul haiku. În haiku progresele apar greu pentru cei mai mulţi (presupunând că apar); eu scriu haiku, recunosc, numai de doi ani şi jumătate. Dar mai este adevărat şi faptul că gusturile nu se discută, dacă e vorba doar de ceea ce îţi place. Mulţumesc pentru vizită, te mai aştept.