îmbujorată a deschis ochii mari
mi-a zâmbit ca unui somnoros copil bucălat
simțeam fericirea injecție cu lumină
făcută de o asistentă cu buze roșii și halat scurt
mă întrebam dacă mai visez sau poate sunt
prins într-o poveste de-a bunicii
costița sfârâind și ochiul auriu și ceaiul și
bătăile din piept nu lăsau să zacă
îndoiala în cameră mirosea
a ploaie cu boabe de struguri
mângâieri necontenite îmi striveau simțurile
ne priveam în ochi fără sfială
foamea de ea intensă a ei fără limite
ne-am iubit lângă frigider în sufragerie pe balcon
pe trotuarul din fața spitalului de urgență
la coada de la impozite și taxe locale
la serviciu doar în pauza de masă
pe bancă în parcul pustiu apoi la farmacie și
la poștă până la ora închiderii
pe urmă senzația aia de câine ud
pierdut de stăpână în aglomerație
nodul marinăresc din gâtul plin cu lacrimi nemestecate
orgoliul rănit de părăsit în fața altarului
și mai presus de toate îndoiala
m-a iubit nu m-a iubit m-a iubit nu m-a iubit
la sfârșit liniștea aparentă dezgustul și bravada
nimic important ducă-se la fel ca toate celelalte a fost
o zi ca oricare alta