Bătrânele îşi plecară capetele şi înaintară. Înfipseră bastoanele în ţevile-suport din colţurile ringului, apoi păşiră pe suprafaţa de gresie şi se opriră în faţa bărbaţilor.
Nasturii sacourilor se desfăcură, cămăşile foşniră trase pe braţe, încheieturile noduroase se flexară sub bretelele maiourilor umezite de sudoare şi piepturile slăbănoage, tivite cu păr rar, se umflară, clătinând din pielea flască a pectoralilor.
Bătrâna în albastru scoase de la gâtul partenerului ei un lănţişor subţire de aur, cu medalion; îl strecură în buzunarul sacoului; îi scoase ochelarii, apoi îi desfăcu şi cureaua şi o încheie din nou, cu o gaură mai încolo. Bătrânii rămaseră goi până la mijloc, smuciţi şi legănaţi de colo-colo de gesturile repezi ale femeilor. Pantofii fură aşezaţi în afara dreptunghiului gresiat, cu ciorapii înăuntru – pe urmă, ţinând mormanele de haine în braţe, femeile se îndreptară spre cutiile deschise de lemn. Cu pumnii strânşi şi gâturile veştede numai sfori, bărbaţii se străduiau să-şi aplece corpurile înţepenite, să-şi îndoaie picioarele şi să-şi mişte umerii ascuţiţi – masându-şi coapsele şi genunchii – frecându-şi coatele şi antebraţele.
Îndepărtându-se de cutii, cele două femei se opriră lângă ringul de gresie şi începură să se dezbrace.
Bătrâna în albastru îşi deschise sacoul şi fermoarul fustei, cu privirea aţintită în jos.
Întârzie până văzu rochia înflorată a celeilalte aterizând pe ciment şi de-abia apoi îşi scoase şi ea hainele şi trase cămaşa peste cap.
Şovăi cu sutienul în mână; îşi îndoi inutil genunchii ca să-l aşeze deasupra fustei, pe urmă îşi făcu degetele cârlig şi-ncepu să întindă de chiloţii cu elasticul slăbit, atentă la negul pe care-l avea pe-un şold.
Femeia grasă era deja complet goală, preocupată să-şi strângă hainele grămadă şi să le împingă mai încolo. Pe pieptul extrem de lat, cu sânii alungiţi şi sfârcuri veştede, mulţimea de pistrui şi aluniţe, se lăţea în tatuaje alambicate, scârboase, legate de riduri şi cute încreţite. Coapsele aveau vânătăi nenumărate, gălbui-vinete. Pe vulvă, firele rare şi lungi de păr se zbârleau în toate direcţiile, ca nişte mâzgâlituri de creion.
Bătrâna înaltă se înfioră, cu pielea întărită.
I se păru că un curent foarte rece de aer îi înconjura perfid gleznele şi-o apuca de vârfurile degetelor pe când ridica, pe rând, genunchii şi trecea chilotul peste labele picioarelor. I se împotrivi scuturând energic braţele şi bătând cu tălpile în ciment. Apoi înghiţi greu şi veni lângă brâul de cărămidă.
Bătrâna grasă se apropie şi ea, ţinând două panglici lungi din piele, pe care le întinse bărbaţilor.
Aceştia legară strâns, la spate, mâinile femeilor, pe urmă se răsuciră şi porniră înspre colţurile ringului. Cheliile le luceau sub neoane. Legănându-se, cu braţele imobilizate, bătrânele înaintară în direcţia bastoanelor cu măciuliile crenelate şi se postară deasupra lor, cu picioarele un pic desfăcute.
Capetele îngroşate se aflau acum la zece centimetri de vulvele străpunse de fire creţe de păr decolorat. Bătrâna înaltă îşi coborî ochii la coapsele ei subţiri, cu vase sparte de sânge sub piele, apoi întârzie cu privirea asupra burticii flasce ce i se profila sub buric, ascunzând vederii pubisul aproape chel.
Grasa stătea dincolo, liniştită şi dreaptă, cu pleoapele întredeschise, cu pieptul lat, umflat şi abdomenul numai şunci – între pulpe cu suliţa groasă, îndreptată ameninţător către labii.
Subsolul păru a se goli dintr-o dată de atmosferă şi adâncime – mişcările erau lente şi inutile – la capătul unor membre caraghioase, încrustate în perdeaua groasă de vid – urcate şi coborâte fără sunete, fără ecou, ca nişte linii trasate cu creta pe-o tablă cufundată în apă.
Desprinse de trupuri, gesturile căutau o nouă suprafaţă la care să adere – se lipeau de fâşiile albastre de lumină ale neoanelor – cădeau printre sclipirile plăcilor de gresie.
Apoi, un pumn înaintă, aninat la capătul unui braţ uscat, cu venele ca un smoc de ierburi şi se curbă în aer, căutând ţinta.
Se retrase şi încercă din nou – agăţat de muşchii membrului scofâlcit.
În cădere, degetele se deschiseseră şi braţul reveni la piept, de unde plecase, cotul protejând coastele. Bătrânul şuieră scurt, respirând apoi pe nas şi făcu un pas lateral.
Celălalt ţopăia fără încetare de colo-colo, însă nu reuşea să-şi urnească tălpile de pe pardoseală; numai umerii i se balansau obosiţi, zvâcnind, presăraţi cu smocuri albe de floace zbârlite.
O secundă păru că se sprijină cu spatele de-un perete invizibil şi-şi trage răsuflarea; pe urmă se aplecă şi fugi, lovind cu toată puterea pe sub garda adversarului. Îl nimeri în stomac şi se retrase, ţopăind în continuare, cu capul înfundat între umeri.
Primul bătrân se chirci sub lovitură, însă apucase deja să facă un pas înapoi, iar asta-l ajută să nu se descumpănească; se înfipse pe piciorul din spate şi se redresă uşor, uitându-se atent la pumnii strânşi ai adversarului.
Femeia înaltă îşi relaxă genunchii, apoi îi îndoi.
Un muşchi minuscul, subţire şi arzător ca un fir de sfoară aprins, începu să i se zbată pe partea interioară a unei coapse.
Bazinul coborî. Vârful cârlionţat al unui floc de pe vulvă, atinse capătul gros al bastonului vârât în ţeava din colţul ringului.
Bătrânul care lovise se mişca în zigzag; îşi muta greutatea de pe-un picior pe altul, se retrăgea şi apoi revenea spre mijlocul suprafeţei gresiate.