când te-oprești să asculți atent
respiră
te uiți sub piatră și scoți o șopârlă
apoi cauți ceva în care s-o duci
deodată îți spui că ai la piept o cutie
mergi foarte atent dar oricum o vei pierde
cândva o să cauți aceeași ieșire și doar lucrurile astea mărunte
vor crește
atunci cât de importantă devine marginea aceea de care care te ții
rama ei spulberată, casa abia terminată înăuntru
o treci dintr-o mână în alta cum ai ține un pui
cu ciocul deschis
e nevoie de-un semn
că depindem unii de alții, că vor fi portocale și oameni
așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom
sunt oameni sub ziare sunt oameni care au
un papagal pe deget
eu nu trăiesc cu greutate, am gura plină de lemn
sap un tunel și nu se mai termină
nici nu aștept vreo minune, au fost destui împușcați în piept și încă mai umblă
să-i convingă pe alții de sunetul metalului în tăviță
de sfințenia afurisită a forfecuței de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne
se ridică, fâș-fâș, coboară, fâș-fâș,
vântul acela din care nu mai ies
năpădește
cu iarbă proaspăt tăiată
e ca și cum cineva ar fi lăsat robinetul deschis sau geamul de sus
și-ar trece continuu trenuri și cuiburi
atunci îmi văd mâinile ca pe-un fel de salvare
ridic o cămașă, perechea de jeanși aruncată pe scaun
respir
sub o piatră
Comentarii
Cristina in continuare ma
Raluca Sandor -
Cristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
raluca poate vreo chestie
caminante -
raluca
poate vreo chestie cumva ca-n Podurile din Madison County, altfel eu scriu destul de ferit. sunt constienta ca am gasit oameni speciali aici, dar la fel stiu ca poeziile astea sunt okish pentru ca uneori au un strigat al lor si nu pentru ca ar trebui pastrate. ce pretuiesc cu adevarat e sentimentul pe care mi-l da cate un mesaj ca al tau. vorbe si nu.
stiu si ca spun prea multe, dar am invatat ca e tehnica cea mai buna pentru ca oamenii sa-si piarda rapid interesul si-apoi esti... liber! (soparla, vezi?):o)
cristina
bun comentariul, asa-i. e un colaj, nu duce niciunde, singura trimitere pe care am facut-o cu fiecare strofa a fost la titlu si la sentimentul ala pe care ti-l da. sunt poezii care nu fac sens fara titlu, e una din acelea. ai un bun ochi de critic, voiam sa-ti spun ca de cate ori ai tintit chiar am vazut pointul. :o) multumesc.
in primul vers nu stiu daca
nicodem -
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
multumesc, voi tine cont de
caminante -
multumesc, voi tine cont de sugestii. voi mai scoate din si-uri chiar daca - am mai spus - nu sunt scapari.
cuiburile mi-au placut in imaginea cu trenuri si "vagoane", trecand asa. dar o sa vad.
la jeansi nu cred ca am sa renunt fiindca sunt cel putin zece ani de cand nu le mai spun blugi, n-as fi eu. in fond asta e doar o poezie! :o)
apreciez ca mi-ai spus parerea ta.