silvius -
Și nu s-a închis
Ca să afle drumul spre nemărginire
un om s-a ascuns în sine însuși, o viață
la capătul drumului
a înțeles nemărginirea timpului.
N-a înțeles ce trebuie să facă mai departe
nu a putut să se întoarcă în trecut
și era să moară la sfârșitul zilelor,
s-a trezit născut de o femeie
gata să-l arunce într-un canal
pentru ca amintirea lui să dispară.
N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea
agățată de mal
cuvintele neînvățate din scâncet
să fie auzite?
ar fi trebuit ca-n învelişul destinului
să se închidă visul lui negru
și nu s-a închis.
Poezie:
Comentarii
slabut
hialin -
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
n-ai înțeles textul
silvius -
e vorba de ceva un pic mai filozofic(reîncarnare,hazard,continuitate)
?
hialin -
Si acest "un pic mai filosofic" pe care aparent nu-l vad eu este diferenta dintre discurs narativ, slabut si poezie ? Cu riscul de a parea impertinent, as dori sa vad argumentele pentru care acest text e poezie ? Just for the fun of it... ialin