şi credeam ca nu mai ajungi. ceasul
atîrnînd în ştreang aşteptarea
bătea în perete ca pumnul unui vecin cu chef de scandal
număram diminețile în frunzele ferigii cînd

ai ciocănit la uşă timid.
am sărit peste-un prag, peste
nodul din gît,
m-am împiedicat rău, mi-ai strigat numele şi
ți-am căzut dragă
fix
în acelaşi loc ascuns
sub camaşa nouă, în carouri

apoi am pus trandafirii în apă. din lift
vîntul se luă după noi
soarele ne urmări pînă tîrziu
ca un asasin blond
plătit cu ziua de Dumnezeu

şi peste pontoane
Dunărea îşi lăți zîmbetul încercînd în zadar
să ne ghicească-n ochi,
în buze,
în sălcii
numărul la iubire