La Editura BRUMAR din Timișoara a apărut volumul de poezie „Fetița cu crocodil” semnat de Silviu Dachin.

Prefața volumului este semnată de Angela Nache Mamier.

„fetiţa cu crocodil”: voiaj în enigmaticul continent
al cuvintelor spuse și nesupuse

„Fetița cu crocodil” este un recent și ultim volum de poezie al unui tânăr poet din Alba Iulia, Silviu Dachin, care a ales un mod de prezentare dintr-o perspectivă sobră, subiectivă, secretă, probabil intenţionat.
În acest fel creează momente emoționale care transmit idei și mai ales stări de spirit care ne trimit la idei de sorginte expresionistă, dar nu numai. Un poem excelent, așa cum e stare de miercuri, este un summum al convingerilor literare afișate cu un anumit curaj și stăpânire de sine.
O gândire proprie, o aplecare serioasă spre înțelegerea lumii, o gândire matură, care face efortul de a ieși din comun destul de des, dovedind o poziție de gust estetic elevat.
Poate că ține să aibă un autocontrol mult prea vigilent asupra momentelor emoționale dictate de experiența sa de om și poet, uneori, textul poate părea prea sec, prea detașat de universul ce ne înconjoară.
Se simt unele revolte împotriva aspectelor lumii reale, universul devine kafkian într-un context în care realul îi apare distorsionat, departe de o lume ideală. Este drumul pe care îl situez în perspectiva viitoarelor sale scrieri.
Autorul are o atracție nedisimulată pentru „jocul dezinteresat al gândirii”, suprapune realitatea cu visul, nu agreează constrângerile și exprimă, prin tensiuni interioare greu de stăpânit, puncte de vedere social-politice juste, pline de compasiune pentru semeni.
Silviu Dachin este captivat de raritatea magică a cuvintelor esențiale, nu practică vorbăria inutilă, cascadele de cuvinte, ne invită la un voiaj inițiatic între diferitele dominante ale scrisului său: una emotiv-lirică sobră, hieratică (eul său poetic), apoi cea care se orientează spre destinatarul căruia dorește să-i atingă conștiința și sensibilitatea (poezie morală și angajată).
Poetul ne „spune” lumea sa, ne cheamă în aceleași mari teme poetice dintotdeauna – dragostea, moartea, singurătatea, angoasa existențială, visul, natura – este unul dintre „dezvăluitorii de lumi”, al acestor „câmpuri magnetice” ce traversează, în lung și în lat, continentul Poeziei.
Angela Nache Mamier, Frontignan