unii oameni cad pe spate
de pe scaun
alții cad pe scări în grabă
iar alții cad în gol
din cea mai perfectă indecizie
cu care se pot confrunta

apoi privim cu silă
la oamenii care vînd și cumpără
la cei ce vorbesc urcați
pe un piedestal de carton
și mai ales la cei care
sînt asemeni hîrtiei de calc
pe care poți să scrii și să ștergi orice

cel mai ades însă
ne pîndesc stațiile goale
de metrou
sălile întunecate unde dorm
oamenii nimeni
străzile încovrigate
pe spinările umede ale pisicilor
și privirea albă a femeii de bulevard

de aceea ne ascundem în case
pe sub brazi cu rășină lipicioasă
și adormim aproape fericiți
cu capul afundat ca într-o pernă
în aluatul cald
al cozonacilor de crăciun