stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă
în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiile
nu simţi nimic doar plânsul zgomotos al lunii
pe potecile din cimitire
parcă te-ai fi născut acolo recunoşti locul
şi frigul şi pasărea neagră ce-ţi plânge pe umăr
ai vrea să-i vorbeşti dar limba ta nu ştie să ispitească
clipoceşte ciudat ca un ochi de fântână
când coboară în el ciutura
cineva îţi toarnă generos vin în pahar
însetată bei
apoi cânţi cu gâtul prins în laţul spânzurătorii
scaunul de sub tălpile tale cântă și el
dormi îţi şopteste îngerul păsării
dormi
liniştea urlă la semnul unui fulger
se sperie pasărea îşi face cuib între coastele tale
simţi cum ţi se vindecă frigul din oase
Comentarii
- despre -
a.a.a. -
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
felicitări
Ottilia Ardeleanu -
pentru premiul de popularitate obţinut cu acest text, Nuţa, i-am acordat şi eu votul meu! el se apropie foarte mult de lector prin tema aleasă. mie una mi-a plăcut mult relaţia pe care ai stabilit-o între început şi versul final, cu paşii clari şi echilibraţi din corpul poemului. da, poemul acesta se simte!
off topic
a.a.a. -
Ottilia, aştept să postezi "Totul mi se pare că are greutate", am câte ceva de zis şi despre acel foarte bun text.
un alt poem pentru care aş
aalizeei -
un alt poem pentru care aş fi votat alături de piruetă în umbra unui zmeu de hârtie. felicitări!
de cate ori scriem ceva nou,
anna -
de cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
acest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!
aproape
alma -
si mie mi-ar fi placut maxim, daca nu ar fi fost chestia cu paharul de vin
alma, poate e cam lugubru dar
anna -
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)