atelier de vechituri

imaginea utilizatorului Perseu

noi eram încă în atelierul de vechituri dumnezeiești
când el filma un documentar un canibal cu sânge pe buze
cu ochii-necați în apus
în ziua meșteșugirii mele au furat șurubelnițele
au desfăcut ventriculul drept fugind din fabrică
nu mai am mână de lucru pentru sentimente
dar câțiva arginți tot găsesc ca să trimit regizorul
la psihiatru

Comentarii

frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".

Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.

Asta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.

taraborez - Ventriculul meu stang are suruburi asa ca nu ajuta cheia de treispe :) Eu cred ca are un final execrabil.