uneori aș vrea să îmi așez capul
în scobitura pîntecului tău
peste cămașa albă
să închid ochii
să aud glasul mulțimii
cum strigă la moarte la moarte cu el
să îți treci degetele prin părul meu negru
oftînd aproape nemișcată
ca un călău nehotărît
iar cînd într-un tîrziu voi fi murit
să nu îți pară rău
varianta inițială:
uneori aș vrea să îmi așez capul
în scobitura pîntecului tău
peste cămașa albă
să închid ochii și să aud glasul mulțimii
cum strigă la moarte la moarte cu el
să îți treci degetele prin părul meu negru
oftînd aproape nemișcată
ca un călău nehotărît
să o faci scurt eliberată
ca pe un gest de la care nu te mai poți întoarce
iar cînd într-un tîrziu voi fi murit
să mă îngropi în tine
cu calul armele
și haina de pe mine
dar mai ales
să nu îți pară rău
Comentarii
părere
yester -
se apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
aici e poezia
francisc -
uneori aș vrea să îmi așez capul în scobitura pîntecului tău peste cămașa albă să închid ochii și s-aud glasul mulțimii cum strigă la moarte la moarte cu el să îți treci degetele prin părul negru oftînd nemișcată ca un călău nehotărît
da
Virgil -
da, este evident că mai trebuie lucrată. și încă mult. cred că voi reveni astăzi asupra ei
...
Virgil -
iată că am revenit și am făcut, zic eu, niște tăieturi adînci
subiectiv
yester -
"să mă înveți a zâmbi" eu aș fi terminat așa... e prea simplist pentru tine și poem sfârșitul, Virgil. sugerează cumva că nu îi pare rău...