fereastra cerul tomnatic
mă recompun
pentru uimire
într-un miez de noapte
strângere de mână
zâmbet obosit
şi cuvinte proaspete
sunt
valea mea e
dorul de Dumnezeu
salcâmul din preajma geamului
tresare rar
o amiază într-un poet
decadent
deși vom locui
la adrese diferite
pe străzi în culori calde
vom juca şotron
cu boabe de struguri
(din via ta
până spre zori)
Poezie:
Comentarii
îmi place mult atmosfera dar și
yester -
îmi place mult atmosfera dar și stilul acestui poem. feminitatea se dezvăluie atât cât trebuie și lasă loc pentru conotații. este o poezie pe care o consider deosebită, frumoasă. pentru mine ea s-ar termina la "boabe de struguri". dar ce bine înțeleg versurile:
valea mea e
dorul de Dumnezeu
salcâmul din preajma geamului
tresare rar
o amiază într-un poet
decadent
drept pentru care toată aprecierea!
Am încercat să înrămez în vers o
Maria - Doina -
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)