ciclul "Turnul de fluturi"
Din strălucirea ascunsă a nopții
ce oarbă dimineață răsare!
Culoarea zilei de ieri
cobora din ființa luminii,
azi verdele părăsind
crudul ierbii
și-amintește de iarnă,
de frigul acela
crăpând dinăuntru tubularele seve
ale memoriei.
Poezie:
Comentarii
Ela -
Uf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
Călin Sămărghiţan -
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
Danutza -
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
Călin Sămărghiţan -
De acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.