am prins-o cu lasoul când alerga printre mușuroaiele de termite
era vestala unui zeu-văcar. în goana calului a trebuit să mă arcuiesc
era din neamul los indios umbla aproape goală doar o bucată de piele în jurul șoldurilor
părea sălbatică vorbea într-o limbă încâlcită avea pielea arămie și strălucea
în jurul nostru roiau turmele de vite roiau vulturii care ciuguleau
leșurile de bivoli. am prins-o s-a zbătut puțin apoi m-a privit cu ochi blânzi
era din neamul los indios locuia într-un templu de carton dimineața și seara se ruga
am culcat-o în iarbă i-am desfăcut coapsele și am făcut ceea ce un bărbat face cu o femeie
ore în șir am stat încleștați mirosea a dinamită aprinsă dimineața
o, Doamne, cum se învârtea cerul cu mine. am hotărât să rămân pentru totdeauna în pampas
sunt un gaucho port chaparajos mân vitele mă încălzesc la focurile de baligă
ne-am construit o casă de lut frunzăresc zilele mă cutremur tot
când ea se lipește de mine. i-am cumpărat rochii de cinci mii de pesos
i-am cumpărat bijuterii cărți cu desene colorate o numărătoare cu bile un crucifix
când nu bag de seamă mănâncă pământ când nu bag de seamă mestecă
frunze de coca. nu o dau pe zece prințese e trupul în care înnebunesc
pielea ei sfârâie ca o flacără are cel mai grozav fund cele mai grozave țâțe
degetele ei sunt clapele unui pian mijlocul e vioară pubisul e locul unde se răsfrâng crinii
se lipește de mine și mi se pare că explodez. am hotărât să rămân pentru totdeauna în pampas
sunt un gaucho port chaparajos mă încălzesc la focurile de baligă
o cheamă Câia vorbește într-o limbă încâlcită era vestala unui zeu-văcar.
Poezie:
Comentarii
remarc
Virgil -
am să închid ochii în mod deliberat la unele inadvertențe și am să spun că are farmec acest text. un farmec pe care nu îl uiți. e straniu cum pot scrie românii despre fascinația altor meleaguri.
da
yester -
mai ales că ați schimbat titlul inițial "Am prins-o cu lasoul" în ceva demn de conținut. acest text merită apreciat, după cum a și fost pe bună dreptate.
uitasem
yester -
să spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
cu intarziere
citadinul -
Domnilor Titarenco și Blaj, îmi cer iertare că că vă răspund cu întârziere, dar toată ziua de ieri, nu am avut net. Am deschis de nenumărate ori computerul dar acesta era "mort", mă refer la conexiunile cu exteriorul. Ma bucur că v-a placut nițel "povestioara" mea. Încerc uneori să exersez în acest gen de poezie epică și câteodată îmi reușește. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru "penițe".
domnule Titarenco
citadinul -
Domnule Titarenco, nu inteleg de ce poezia mea "Când nu bag de seamă, mănâncă pământ" este postată de două ori pe prima pagină (azi, 6 iulie 2009, ora 14.58). Mi-ar parea rau dacă colegii care publică pe "Hermeneia" ar crede că eu am făcut lucrul acesta, mai ales că toate "manetele de comandă" sunt la dumneavoastră. Vă rog mult remediați "defecțiunea". Să auzim de bine.