arunc eșarfe albe pe cer
deschid fereastra
iubirea dă buzna în odaie
în toate patru camere ale inimii
de parcă m-aș afla într-o navă
căreia dumnezeu i-a dat un șut
mă acoperă valuri de căldură
așa cum m-ar acoperi un om drag
cu o plapumă
înainte de somn
din vibrația lirei
lumina stă la pîndă să fugă
sub degete rătăcite
în petale de dragoste
Poezie:
Comentarii
Virgil -
Cam subțirică povestioara asta de dragoste. S-a scris atît de mult în stilul ăsta (nu scriu epitetul) încît dacă vrei să mai spui ceva trebuie să muncești la chestia asta sau să ai o sclipire de geniu. Deocamdată în cazul de față nu cred că se pune problema.
Ecaterina Bargan -
nici nu zic de geniu dar chiar nimic nimic bun? am încercat să nu încarc inutil și chiar am muncit aici. dacă ziceți dumneavoastră, o să mă strădui să mă țin departe de "epitetul" asta și chestii în acest gen. mulțumesc pentru opinia de specialist.
Aranca -
titlul m-a dus cu gândul indirect la o povestire sf (traducere) "marți oamenii sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri"...că tot vorbeai despre o navă și galaxii...dar aici în context galaxiile și un dumnezeu care dă cu șuturi în nave, sună strâmb. strofa a doua e plată, inutilă iar expresia "mă acoperă valuri de căldură" e banală. sfârșitul e o mică promisiune însă insuficientă.
Ecaterina Bargan -
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
alma -
Frumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?
Ecaterina Bargan -
Alma, da, caut ceva mai potrivit pentru final. voi completa pentru echilibru cînd voi fi sigură că mă pot opri definitoriu asupra unei variante. nu cred că am înțeles pînă la capăt întrebarea ta. mulțumesc de popas și sugestie.