Poftesc la un fruct de sare
răscopt până
devine miraj
ca orice mireasă
mi-e teamă să mușc
din culoarea ochilor tăi
se umflă o voce
în mine
mă striga cu unduiri de poet
inevitabil el mă seduce
când îți șoptesc că mi-e dor
atârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine

ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc
noaptea aceasta e albă
cum alba e sarea buzelor tale.