dupa cină ai să aduci cafeaua și biscuiții de vanilie
ai să pui lemnele de corabie pe foc și vom citi
din arborele familiei tale.
o sa mă tragi de barbă gonind realul și vrăjitoarele
ce trăiesc în candelabrele coridorului ca să
dispară țipând țipete ascuțite în albastrul înecat
al ochilor tăi mirați.
o să rupem frunzele ce țâșnesc muguri din noi,
încolăcite ghirlande ce prind rădăcini în ridurile mele .
o sa îți ofer un păharel de cinabru venețian, o sa-l bei
în tăcere ca o rugăciune la o frescă pictată de Alejandro
după un pariu terminat cu o bătaie pentru dragostea lui Aglié.
ai să îmi arăți patru monograme găsite în prăfuita
scotocire a atelierului lui Alejandro, broderii fine
ce țeseau casele nobile pe pernele de damasc
în alcovurile umede de la etajele de sus. Ai să arunci
toate mobilele lui, cărțile, amintirile unei vieți nomade.
Ai să aduci în emoție sufocată cele 4 monograme
AV,OP,AGP,AP căutând să afli ce s-a întâmplat în vara lui 45.
O să îmi spui ca OP a fost marea iubire a lui Alejandro
cea pe care au deportat-o în gondole sigilate deși gravidă în luna a 8-a.
OP si pruncul nenăscut au murit pe drumul de
neîntoarcere în frig și singurătate.
AV este probabil Ana Veronica, fata unei amante efemere
dintr-o tinerețe din flori, cu duele studențești ce
negociau onoarea unui tată incert.
AP, Aglié Peon, fata târzie a unui alchimist fabricant
de corsete și miraculoase țigări fără fum și
a unei femei ascete sinucise depresiv într-o
contumacie a fericirii post coloniale promise,ce nu venea.
Alejandro o va cunoaște pe Aglié la un accident,
la o barieră ruptă de cai nebuni, speriați de trenul
fară conductor, fantomă neagră.
O va ajuta să coboare ciufulită, din trăsura țăndări direct
în viața lui cea fară de pereche. O va picta destul
timp dar mai ales o va veghea în preajma morții cu
lumânări înalte și rugi catalitice pictate pe inversul
pereților cu chip de inchiziție. Să îmi aduci aminte
sa mă duc la înmormântarea ei care va fi într-un cimitir
cu deal, într-o zi cu mult soare, cu oameni care nu-și vorbesc.
Să nu mă pui să ghicesc finalul acestei dinastii cu bănuit
trecut imprevizibil, mi se pare că una din fetele lui Alejandro s-a
măritat în alt secol și are trei copii frumoși purtând un alt nume
de la un tată care nu mai e.
Uneori ea coboară dintr-o pasăre surdă, toată sticlă
și aripi de metal și se duce la azilul lui Alejandro
cu pensule și pânze proaspete, 3/4,
dar el nu mai poate picta realitatea noastră insuportabil de searbădă.
Tot Ana o cheamă, in memoriam.
Hai nu mai plânge, s-a facut târziu, uite am să torn eu cafeaua .
Cana cu inițiale AV e a ta ?

* Bazat pe o poveste adevarată