citeşte

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

ziua noaptea duminica în post ori după slujbe
pe water closet când te-apucă forfota
politică ideea că ai putea depăşi ca-n filme
de faţă cu mama cu prietenii
cu profii care au picat examenele şi
nu cred că se mai pot ridica la nivelul vreunui olimpic
în timp ce taximetristul spre gara de nord
bârfeşte pe nu ştiu care dr. vaietându-se de bani şi nu
de călcarea pe cadavrul lui hippocrate
înfăşurat ca o mumie în jurământul lui
în metrou printre şuierături şi câteva
vocalize ale unor specialişti în fraierit
în vacanţă pe grebeni ori în vreo grotă
unde emoţiile n-au aer
când cercetezi geografia trupului
pământesc dintr-un nautilus închipuit

pe-ascuns
de şefi când toţi se agită că nu merge netul iar
tu te prefaci preocupată cu gestiunea
sentimentelor dă-le hrană cu geamul deschis
să se audă cum pocnesc florile

în consiliul de administraţie în timp ce se ia
cea mai proastă decizie

citeşte în poziţia fecundă

şi eu pe scara socială atât de
rece cheia de gât până venea mama
de unde venea

Comentarii

Ottilia

am citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
dincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.

Elena, mulţumesc,

"ş-aşa-mi vine câteodată" să spun cum Nu sau cum Da în viaţa asta în care nu-ţi vine să crezi (ochilor) şi nici să auzi (urechilor)...
ce bine că există micile bucurii precum scrisul, cititul, înţelesul, comunicarea, rezonarea, legătura la capătul celălalt al sinelui...
:)