Aranca -
arareori mărturiseam
despre aripile împăturite sub pernă
și despre vectorul dezlegării
tu adunai literele căzute
într-o chitară veche
ținînd mantia beatles pe umăr
salvînd libertățile
împăratului muștelor
prima îndepărtare de tine
începuse altădată
cu perspectiva la două puncte de fugă
deseori călătorii poartă pe brațe proiecția aceea naivă
peste muntele aparențelor
semănat noaptea
arareori mărturisesc
despre aripile împăturite sub pernă
și despre vectorul dezlegării
primăvara mă-nflorește peste ocean
24 mai 2004
Poezie:
Comentarii
yester -
... feelingul este foarte fain. îmi place poezia aceasta pentru diligența în nonșalant, pentru că pășesc într-un salon cu sentimente valsând nestingherite, simple... precum câțiva oameni comuni, în gândurile lor, fiind întrebați de un reporter, pe strada, despre laburiști și pink floyd. ... uite ce mi-a plăcut mai mult: "tu adunai literele căzute într-o chitară veche ținînd mantia beatles pe umăr salvînd libertățile împăratului muștelor" e o duminică frumoasă Marina. la fel ca ultimul vers. îmi place. asta ești tu.
Aranca -
e doar un poem vechi impaturit sub perna. multumesc, yester.
anna -
Imi place nonsalanta gestului de a-ti impatura aripile, eleganta lui, cu prelungirea in recunoasterea aripilor ca forma de vis, de aspiratie, “indepartarea de tine” este unde incepe tarziul… perspectiva de intoarcere se loveste mereu de muntele ce ne creste in gand noaptea. imi place si acest “arareori” cu trimitere exacta la … “acum”, avand ca motivatie dorul, departele, oceanul, sugerand asta. finalul e potrivit, primavara invinge departele!
Aranca -
citeodata lucrurile vechi bine impaturite:) capata patina nostalgiei ce se reflecta prin/in ceilalti. multumesc Anna, pentru ginduri/rinduri.