Când fac dragoste mă lovesc
de aceleaşi probleme imperioase
ale gândurilor mele nobile
aceleaşi gemete inexplicabile voinţei
respir convulsiv din aerul rarefiat
efect secundar al salvării efortului suprem
de a ieşi din tiparul
singurătăţii fiinţei mele lăuntrice.

Când fac dragoste mâinile
simt porii epiteliului tău
în care sudoarea se scurge
într-o apă suptă de altă apă
timpul stă spart în decenii de dragoste
printre pereţii camerei noastre
călcăm pe cuvinte lucioase
cearşaful fiindu-ne cerul
care ne-a învelit petele iubirii
într-o oglindă contagioasă de inimi
aceleaşi ciocane pneumatice
vor să spargă cutia pandorei
dar încleştarea
salvează de fiecare dată.

Când fac dragoste
te simt o mare învolburată
pe care trupul meu plută
încercă să-i stăpanească unduirea
ritmul
echilibru.

De fiecare dată când fac dragoste
tu eşti virgină
ai trup de vioară
în mărime naturală tatuată pe inima mea.