nu am animal de companie
o dragoste scheletică
mă caută noaptea prin casă
în cele două camere
și bucătăria fără balcon
umblă prin sertarele bibliotecii
după vederi și jurnale
i remember Paris
îmi șoptește ca o femeie
pierdută într-un port la ocean

se așează la mașina de scris
strângându-și genunchii la piept
îmi recită poeziile pe întuneric
uneori plânge fără motiv
se fardează
dragostea mea de metal
scrâșnește din gene
îmi spune cât de mult i-am lipsit
poate o doare pielea încă vie
a urmelor ce mi-o strecoară în pat
învelindu-mă cu pulpele
într-un somn greu
cât un sfârșit de iubire