câteodată nu știu unde încep și unde mă termin
știi tu?
câteodată nu știu cine sunt și nici ce vreau
însă știu exact ce vrei tu
și nu știu dacă sunt într-adevăr aici acum
cateodată te privesc și mă văd pe mine
sau nu
câteodată te privesc în ochi și văd ziduri
sau doar negru
cateodată te privesc și găsesc găuri în nimic
dar aleg să nu îmblânzesc timpul din noi
și sper
sper aiurea că nu ne vom face tablouri din oase și carton
că nu te voi bate în cuie,
că nu mă vei târâ cum își târâie un cadavru pielea după el
de aceea află c-am aruncat totul din casă
și ține-mă de mână dacă vrei să rămân atunci când câteodată sunt goală
mă vezi?
te împiedici de mine când atentez la clișee
și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise oftez
când bat la porțile tale și înjur
când mă izbesc în rafturi și ma taie șoapte
când înfrunt
ce?
un iubit care nu mă cunoaște
câteodată habar n-am de nimic
câteodată sunt doar înfiorător de banală dar tu nu știi
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
E clar că Roxana excelează în proză (cât am văzut până acum, desigur), ceea ce se vede și de aici. Debutul poeziei îl văd cam greoi și complicat scris ("nu știu" cine, ce, cum, dar "știu" altceva, și nu "știu" dacă etc.) Apoi se repetă același lucru cu "te privesc". Imaginile mi se par cam plate toate, am căutat cu lumânarea una care să-mi placă, dar n-am găsit. Pe de altă parte, s-ar putea să fie greșită, totuși, impresia mea, dat fiind faptul că am citit textul în orizontul de așteptare al prozei ei de dinainte, dar cred că nu. Ideea poate fi bună, dar ai grijă să nu fie și poezia înfiorător de cum zici acolo.
Călin Sămărghiţan -
Scuze, am găsit ceva... "să îmblânzesc timpul din noi". Era acolo al treilea "te privesc", și cred că am sărit rândul la citire. Asta ca să vezi și cum pot trece lucrurile bune din cauza lucrurilor rele, prea evidente, din jurul lor.
Crin -
Cailean, ai mare dreptate cand vine vorba de poezia, ma impiedic in ea si se impiedica in mine, dar incerc, desi e mai mult o vanatoare de balene: raman cu vasul in larg, fara harpon si infiorator de spun eu acolo. Cat despre proza, multumesc, sper sa nu-ti schimbi parerea la urmatoarele texte.
mi-a plăcut poemul da-l capo al
nicodem -
mi-a plăcut poemul da-l capo al fine, dar aici:
"sper aiurea că nu ne vom face tablouri din oase și carton" aș tăia și carton, iar aici:
"te împiedici de mine când atentez la clișee
și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise oftez
când bat la porțile tale și înjur"
aș tăia "și zbor orbește pe sus, pe jos si-n spatele ușilor închise", pentru că ideea nu aduce nimic.
Ce frumos să se comenteze un text
Crin -
Ce frumos să se comenteze un text așa de vechi și drag mie.
Nicodem, o să mă gândesc un pic ce și cum scot, observațiile tale sunt bune, apreciez efortul. Partea cu zbor pe sus și pe jos iese sigur.
Costi, suntem banali, dar să zicem că doar din când în când, altfel când s-ar mai scrie poeme ca Alexei al tău.