lucian -
Stare existențială
Mi-au crescut nenumărate urechi pe picioare.
Le tund cu ferăstrăul pentru defrișat
păduri imaginare. Ele cresc spre a îmi asculta
pașii dintre distanțe și între
clipele ce curg în clepsidra
dintre lună și
ultima stea.
Este ca și cum ai aduna pietre de râu
spre a construi drumuri între calculate
umbre de plopi ce cresc ca niște ciclopi
răzvrătiți între cuvinte și dealuri,
risipiți între munți și câmpii
și singuratici îndrăgostiți
de idealuri.
Câteodată am impresia că mi se așează
toate clipele ca niște cărămizi într-o casă.
Strălucesc vii. Cu ochi ageri privesc.
Sunt ferestre ce se deschid nesfârșite,
ca niște brațe, spre a cuprinde
gândul ființial,
nelumesc.
Poezie:
Comentarii
alma -
Frumos poem. Poate că e prea târziu (sau prea devreme) în România, pentru un comentariu pertinent. Am vrut doar să las un semn pentru că mi-a plăcut.
lucian -
multumesc alma. încântat.
solomon -
are sens poemul tau de idei, tangent la semnificatia simturilor. este si perfectibil. metafora primului vers este, cumva, prea frusta. as fi simtit nevoia unei completari... eventual comparatia urechilor cu niste ciuperci, nu stiu... ceva care sa nu segmenteze stilistic poemul; eu vizualizez mereu ce citesc (probabil, deformatie profesionala). deasemenea, cu lama nu prea poti tunde. poti taia, rade, reteza, cosi (un gest anume poti face cu lama). as mai schimba sau renunta la "ce îi fac" din prima strofa. altfel, imi place poemul tau. inseamna ceva si curge frumos. felicitari.
lucian -
stimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
lucian -
am reușit, stimată doamnă! am modificat ceea ce mi-ați sugerat și vă mulțumesc încă odată. aștept nerăbdător noile aprecieri.
solomon -
beaucoup mieux, monsieur! ma bucura ca tii seama de parerile celorlalti. rar... asa ca insist cu "pașii dintre distanțe și între/clipele ce curg în clepsidra" ("imi" de la 2 este suficient). "dintre"/"intre" nu deranjeaza deloc (este chiar o aliteratie placuta auzului) si pentru ca nu imi dau pace urechile, ma las inspirata (iar daca supara, promit sa nu mai fac! onest!) pe pulpe imi rasar urechi ciuperci avide iubitoare de ud asculta zeama pasilor tai moi in calcatura mea eu inainte defrisand paduri imaginare pentru ca tu, iubito, sa-ti iei zborul promit: te voi lasa nu ca ar avea vreo legatura cu poemul tau... :) multumesc ca nu te superi pentru indrazneala mea
lucian -
contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.