dând la o parte ultimele frunze, ai intrat în mușchiul cald al pământului meu
înflorind odată cu pulpele, întrebându-te de ce eu? de ce acum?
... poate pentru că toate câte sunt în mine din tine vin
o noapte bună cu felii de după-amiază când îmi lipsește atingerea ta
și iar te-aș învăța să faci dragoste
uneori am sentimentul că ai fost un rege păgân iar eu curtezana ta
dimineața, înainte de a pleca îmi cuprindeai sânii în palmă să îi săruți
iar eu simțeam în somn asta și te eliberam doar când îmi spuneai că noaptea
o să mi te aducă-napoi
ai fi venit
ți- aș fi mângâiat toate rănile dacă ea te-ar fi despicat în două
și ți-aș fi rupt buzele să le porți trofee de război
cu mândrie
am fi fost două straturi de pământ
mustind a floare
aș fi devenit o pernă de mătase cu colțuri aurii
pe care capul tău se odihnește umed
un abandon de mine
pătrunderile le-ai fi făcut ușor de parcă am fi fost o apă limpede despre care nu știi cât
e de adâncă sau cât de adânc ai pătruns în același abandon leviant
sufletele noastre ieșite din trup undeva într-o altă lume
cu alte forme de înțelegere ne-am întors legați prin același embrion
pentru că noi doar noi am fost acolo, în locul acela fără forță gravitațională
plutind prin placenta unei camere prin limfa de cosmos un fel de zbor spre celălalt
aici e sublimul intrării în alt corp
să îl scoți din tine la o altă dimensiune urcând tot mai înăuntru
după cum covorul de buhara și-a deschis quipul cu povești să ne îmbie

și m-ai fi confundat cu epiderma

أغنيات من أجل هشام