nicodem -
fiecare zi e un bileţel pe care
îl împăturesc diferit
îl pun în buzunarul de la piept al
costumului de biserică
Dumnezeu îl ia
aşa cum ai lua din cuptor o pâine
scoate din el atât cât îi trebuie
restul
adică miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame
în mine sînt zile anotimpuri şi vieţi
al căror nume nu-l ştiu
Poezie:
Comentarii
Har înseamnă să vorbeşti cu
Younger Sister -
Har înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu şi să-i asculţi vocea atunci când poate părea mai simplu să consulţi un îndreptar, un program legislativ sau o eventuală carte de reguli. Lăsăm mult prea adesea ca analiza să ne domine deciziile, în timp ce ducem o viaţă tăcută, disperată, fără credinţă, temându-ne să avem îndrăzneala pe care ne-o dă harul de a umbla în incertitudine …
Amprenta melancoliei acestui început de toamnă pare a ne facilita accesul spre acea lume pe care o purtăm în suflet dar la care nu putem ajunge, decât prin harul subtil, al unor astfel de zile, generatoare de întrebări dar și de răspunsuri.
Versuri frumoase pe care le citesc cu mare drag.
ciuciu
francisc -
nu-mi place Dumnezeul asta atat de convenabil croit pe melancholica vestutza a poetului...
imi place numai asta: "cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame" nu ma intreba de ce, am asa o amnezie...
Da. Cât trăim pentru noi şi
Maria - Doina -
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
mai aproape decât cămaşa
nicodem -
mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.
e o mare greseala
francisc -
religia nu-i ca poezia, ca sa parafrazez pe cineva:p de aceea, cand scrii poezie ceea ce trebuie sa primeze, chiar avand un astfel de subiect, este atitudinea poetica, nu cea religioasa. fireste, mesajul poate fi inaltator, cathartic, dar prea multa pasiune religioasa strica textul poetic. ca unui copil pe care -l indopi cu mancare pana i se apleaca sau devine obez. sa i dam asadar cezarului ce-i al cezarului ....