too little too late

imaginea utilizatorului nicodem
pilda altui samaritean

se târa pe sub lumina neoanelor
ca un vierme sub o ploaie de şrapnel

demult când eu locuiam în el şi
el locuia în mine
un cadru sentimental ne lega laolaltă
făcuserăm planuri să domesticim sălbăticiunea
acelor ore târzii care smulgeau din noi o
bucată din viaţă
ciozvârta aia de la straja a treia când
în loc să dormim cutreieram
ca Morpheus şi Neo
bîrlogurile morţii

l-am întrebat ce s-a întâmplat eşti plin de noroi
ai faţa şi gleznele pline de sânge
n-am aer mi-a spus
în piept îmi arde-o biserică
un parc a fost violat de ciclopi
şcoala şi-a pierdut complet minţile
cele câteva fabrici se mai ţin doar în cârje
primăria e ocupată de şerpi şi lupoaice
au dărâmat stâlpii dreptăţii

l-am suit pe asin şi l-am dus la
spitalul din dreapta
e prietenul meu i-am spus doctorului de gardă
dă-i înapoi viitorul pe spesele mele
şi carnea pe oase ca în visul profetului
dă-i firul roşu care străbate scriptura

dimineaţa
când m-am dus
în sufertaş cu
o supă fierbinte
oraşul murise

Comentarii

De ce experiment? Mie chiar mi-a

De ce experiment? Mie chiar mi-a plăcut acest poem-poveste şi, cred că niciodată nu e prea târziu nici prea puţin să facem o faptă bună. cu stimă, i.p.v.

Aş avea câteva observaţii, dar am

Aş avea câteva observaţii, dar am să mă rezum doar la aspectul pozitiv: un final foarte bun. Extins (sau restrâns) la ideatică este aproape aforistic. Şi are şi twist. Interesant, ok.