Nu mai avem pâine
din care să rupem toți
foamea stă pe masă
ca o anafură.

Doamne adu-ne vinul
cu pleoapele țesute
s-auzim în glasul tău
cum picură lumina
din strugure-n pahar
și piatra dintre noi
se face pâine
să o împărțim frățește
în fiecare zi
milostivind harul
cu care ne satură.