tu desenezi un trandafir întins între fulgere
cu gesturi largi
ca şi cum ai zbura

nu te cunosc vorbim despre iluzii
până când noaptea ne încetineşte
sunetele
deasupra corpurilor

glasul tău cântă sub clarul întunericului
şi un geamăt auriu
se desprinde
de patul în care
am înviat

da sunt excentric într-un oraş apus
cumpăr frunze
pe o alee întunecată
până când se va găsi cineva
să mă aresteze