Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.

nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:

cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi

Nu, de ce să mă supăraţi? Eu nu mă supăr din fleacuri. Dar administratorul siteului poate spune că aici nu e loc de conversaţii, deşi chiar el a început cu un comentariu off topic. Mulţumesc pentru scuze, în general e ciudat să primeşti scuze, mai ales când nu eşti supărată. Dacă e ceva mai serios nimeni nu îşi cere scuze sau ele sunt inutile. Deci vivat scuzele pentru fleacuri!

Nu îmi rămâne decât să nu mai scriu nimic, domnule Gorun. E trist dar asta e, oricum 8 ani am scris fără talent şi nu merită. Şi vă explic şi de ce. Nu merită să scrii, să încerci să creezi ceva frumos sau acceptabil pentru alţii din moment ce ei nu admiră defel de scrii, ba mai mult, cei ca dvs. inventează că eu aş avea dublă personalitate sau multiplă sau naiba ştie ce (toate acestea sunt concepte fără fond), sau chiar mai rău, că aş fi ipocrită şi nu m-aş exprima pe mine însămi. Se poate înţelege şi de către un copil că între caracterul unui om şi ceea ce scrie nu există lacune sau diferenţe. Mă întreb încă de ce întotdeauna cei sinceri şi perfect raţionali sau normali, adică aceia care nu poartă niciodată mască (din diverse motive) tocmai aceia sunt marginalizaţi complet sau omorâţi indirect, chiar dacă ei nu gândesc de rău despre ceilalţi. Cât despre poezie, încercaţi dvs. să trăiţi ani de zile cu o valoare de numai 500 de lei în mână pe lună. Subliniez: în capitală. Vă daţi seama că de un an nu am mai putut să mă tund, că nu voi putea nici luna aceasta şi că nu am haine de iarnă în afară de fusta mea din anii 2000-2002 (doar acum câteva zile mi-am luat o pereche de pantaloni, dar numai fiindcă am vândut inelul cu rubin al mamei fără ca ea să ştie, cu numai 160 lei). Altfel niciodată nu am luat nimic de la ea sau de la alţii. Pur şi simplu nu aş fi mai avut cum să ies puţin din casă. La second hand nu sunt haine măsura mea, etc, etc, etc. Balconul e nereparat dar asta nu contează, WCul e stricat din decembrie anul trecut şi eu rabd de foame şi tocmai de aceea mă îngraş, de vreo 7 ani. Mănânc în salturi sau multă pâine goală, cartofi şi orez şi mai nou grâu, fiindcă sunt mai ieftine. Azi de exemplu am mâncat din nou ketchup gol. Mi-am permis să îmi cumpăr un ketchup. Ca să nu mai spun că nu pot cumpăra o carte sau merge la spectacole sau în vreun colţ de cultură mai ieftin, pentru a scrie mai bine, pentru a mă "rafina" şi moderniza eventual, pentru a fi pe lumea asta împreună cu alţii, nu între patru pereţi, că nu am greşit nimic toată viaţa. Oamenii se prefac că eu aş avea dreptul să am pensie, dar nu e aşa, m-am interesat, etc. Dar dvs. în pielea cui intraţi? A lui Javert sau a lui Moriarty, sau a contelui Fosco sau mai degrabă a lui Quilp? Tocmai am căutat pe net aceste nume din literatură, pe unele le cunoşteam de mult timp.